Poliomielita, este o boala considerata eradicata, insa situatia din ultimele saptamani din Siria si Sudan, pun poliomielita sub semnul intrebarii a unei posibile reaparatii? In anul 2002 OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) a declarat 53 de tari din regiunea europeana a OMS, ca fiind “polio-free zone” – zona libera de poliomielita.

 

Iata care este situatia ultimelor saptamani: „zece cazuri infectie cu virus salbatic poliomielitic tip 1 sunt confirmate in Siria. Rezultatele finale de secventiere genetica sunt in curs. Virus polio salbatic a fost raportat ultima data in Siria in 1999.”. Sudanul de Sud trece de asemenea printr-o situatie de criza (OMS).

 

Distributia zonala in lume a acestei afectiuni:

(Preluare date OMS)

 

Tarile infectate

Poliomielita ramane endemica in trei tari – Afganistan, Nigeria si Pakistan. (toate tarile enumerate raman cu risc de import de poliomielita) “Centura de import poliomielitic” a tarilor din Africa de Vest pentru Cornul Africii.

 

Eradicarea poliomielitei este posibila doar printr-o campanie sustinuta de vaccinare, in mod deosebit a copilor sub 8 ani. ”Orice gol in vaccinare determina reaparitia de epidemii” (Voiculescu, Ed Medicala, Boli infectioase, vol II., pag 311).

Generalitati

     Poliomielita este o boala infectioasa acuta si transmisibila produsa de catre virusul poliomielitic, caracterizata de manifestari clinice-respiratorii, digestive, leziuni grave ale sistemului nervos central- forme paralitice (afectarea maduvei spinarii), forme encefalitice (afectarea creierului) si evolutie severa de la sechelaritate la deces.

 

La 200 de cazuri de infectie, apare 1 caz de paralizie, dar formele sunt atat de severe, incat invaliditatea ramane pentru toata viata.Afectiunea este grevata de o rata de deces mare, in special in situatiile in care este necesara ventilatia mecanica si in mod deosebit, in zonele sarace ale Globului, unde accesul la sistemul de ingrijire este dificil- scazut sau absent. Boala este extinsa la intreg arealul Globului, fara diferente notabile de zona sau anotimp.

 

Transmiterea poliomielitei

Singurul rezervor al bolii ramane omul (bolnavii si purtatorii sanatosi de virus).

 

Calea de transmitere poate fi:

a. direct–aerogena prin picaturi fecale excretate de catre bolnav sau purtatorul sanatos (frecvent intalnita in conditii de igiena precara)

b. cale fecal-orala – prin materiile fecale excretate de catre bolnav sau purtatorul sanatos (frecvent intalnita in conditii de igiena precara)

c. indirect-obiecte contaminate

d. alimente contaminate (apa, lapte, legume nespalate, fructe, etc.)

Bolnavul de poliomielita ramane contagios aprox. 8 saptamani.

     Poliomielita este raspandita prin contact persoana – la – persoana. Cand un copil este infectat cu virusul polio salbatic, virusul patrunde in organism prin gura si se multiplica in intestin. Acesta este apoi eliberata in mediu prin fecale. Raspandirea este rapida intr-o comunitate, mai ales in situatii de igiena precara (saracie, mizerie, absenta apei potabile si a canalizarii).

 

In cazul in care un numar suficient de copii sunt imunizati cu schema completa de vaccinare impotriva poliomielitei, virusul este in imposibilitatea de a gasi copiii susceptibili de a infectie si moarte (imunitatea de grup).

Cele mai multe persoane infectate cu virusul polio nu au semne de boala si nu sunt niciodata constiente de faptul ca au fost infectate. Din acest motiv, OMS considera ca un singur caz confirmat de paralizie generata de virus poliomielitic, ar fi o dovada de o epidemie – in special in tarile in care apar foarte putine cazuri.

Tablou clinic

Cele mai multe persoane infectate cu poliomielita (90 %) nu au simptome sau simptomele sunt foarte usoare si, de obicei, boala nu este recunoscuta la timp:

a. Perioada de incubatie-7-14 zile-dureri musculare,

b. Boala minora 2-4 zile- debut pseudo-gripal, febra, disfagie (dureri in gat), dureri musculare, dureri abdominale, varsaturi, cefalee (dureri de cap), somnolenta sau insomnie, dureri la nivelul membrelor

c. Boala majora – febra inalta (febra in „dromader”, „in cocoasa”), fenomene neurologice intense,

– insuficienta respiratorie

– dificultati la inghitire si de vorbire

– dureri la nivelul membrelor inferioare parestezii (amorteli trecatoare, furnicaturi) urmate de parestezii sau paralizii

d. Stadiul paralitic – sindrom meningian (cefalee intensa), bulbar (tulburari respiratorii pana la nevoia de asistare mecanica a ventilatiei), paralizii flasce, hipotonie marcata

e. Retrocedare a paraliziilor – intre ziua 14 de la debut – dureaza de la cateva luni la 1 an-1,5 ani, cu instalarea schelelor definitive neuro-motorii

f. Sechele = paralizii definitive (tetraplegie – paralizia celor 4 membre) + atrofii musculare (reducerea masei musculare+tulburari trofice)

     Paralizie flasca acuta (AFP) – virusul intra in fluxul de sange si invadeaza sistemul nervos central, distruge celulele nervoase care raspund de activarea muschilor. Muschii afectati nu mai sunt functionali – stare cunoscuta sub numele de paralizie flasca acuta ( AFP ).

 

Toate cazurile de paralizie flasca acuta ( AFP ) la copiii sub cincisprezece ani se considera urgente majore, necesita prezentare urgenta intr-o unitate spitaliceasca de boli infectioase. In anii 1940 si 1950, persoanele cu afectare bulbara post-poliomielita, au fost imobilizate in interiorul “plamaniilor de fier” – cilindrii mari de metal care au functionat ca o pereche de burdufuri reglementand respiratia lor si mentinandu-i in viata.

 

Sindromul post – polio

Aproximativ 40 % din persoanele care supravietuiesc poliomielitei paralitice pot dezvolta simptome suplimentare chiar si la 15-40 ani de la boala initiala -apar slabiciune musculara progresiva, oboseala severa si dureri la nivelul muschilor si articulatiilor.
 

Factorii de risc pentru paralizie:
– deficit imunitar
– sarcina
– indepartarea amigdalelor ( amigdalectomie ) la pacient imuno-deficient
– efort fizic intens, mediu umed si cald
– alimentatie deficitara, sanitatie precara, surse de apa nepotabila sau infectata

 

Tratamentul poliomielitei

Nu exista nici un remediu etiologic pentru poliomielita. Exista doar tratament simptomatic: caldura si kinetoterapie, pentru a stimula muschii si medicamente antispastice date pentru a relaxa muschii. Terapiile de recuperare pot imbunatati mobilitatea, insa sechelele raman pentru toata viata.

 

     Diagnosticul bolii – se pune pe baza istoricului de contact+ manifestari clinice + izolare virus polio din nas, fecale, LCR (lichid cefalo-rahidian).

 

Preventia poliomielitei

Poliomielita poate fi prevenita prin imunizare. Nu exista nici un tratament care sa elimine cauza care produce afectiunea, dar exista vaccinuri sigure si eficiente. Strategia de eradicare a poliomielitei se bazeaza, asadar, pe prevenirea infectiei prin imunizarea fiecarui copil, pana la oprirea transmiterii bolii.
Poliomielita poate lovi la orice varsta, dar afecteaza in special copiii sub cinci ani.

 

Vaccinul polio, administrat corect si la timp, cu respectarea Schemei complete de administrare din Programul National de Imunizari, protejeaza un copil pentru viata.

(http://www.polioeradication.org/Polioandprevention.aspx) sursa:WHO, oct. 2013.